Impresii despre un curs
În contrast cu generația părinților noștri, care a întâmpinat dificultăți în accesul liber la informație și cursuri extra profesionale, noi, generația formată după ’89, avem privilegiul și oportunitatea extraordinară de a ne educa și avansa neîncetat, depășind orice limitări anterioare. Ultimii 30 de ani au deschis accesul spre un întreg univers al cunoașterii. De la cursuri de pregătire profesională, specializări în absolut orice domeniu până la cursuri de abilități de comunicare, leadership, ateliere de dezvoltare personală ai la dispoziție o extraordinară ofertă.
Am urmărit recent o dezbatere în social media legată de cursurile de leadership. Mărturisesc că nu participasem vreodată la un asemenea curs și dezbaterea mi-a trezit interesul. Intrigată și de opinia unei personalități publice ale cărei idei de obicei, rezonez, am fost motivată să explorez mai adânc subiectul înainte de a îmi forma o opinie.
Așadar, am avut ocazia să particip, ca observator, la un modul dintr-un astfel de curs ținut pentru o firmă furnizoare de echipamente comerciale și industriale.
Am avut așteptări?
Am decis să merg cu mintea deschisă, fără idei preconcepute și mai ales dornică de a relaționa cu oameni și idei noi.
Întâlnirea cu Modulul: O Zi Plină de Revelații și Descoperiri
Prima zi
Aș putea să scriu rânduri nenumărate ( am luat notițe) despre subiectul acestui modul, este captivant, chiar și pentru mine, deși nu m-am intersectat până în prezent, cu domeniul de activitate al participanților la curs.
Mă gândesc însă, că ar fi mai interesant să scriu despre ce chat-GPT nu ar putea relata vreodată și anume despre trăiri, emoții, sentimente.
Dincolo de prezentările obișnuite, piramide, concepte(VUCA), așteptări, strategii, cultura leadership-ului, ateliere, angajamente, organizări, performanțe, scop, impact, fezabilitate, învățarea prin joc – prima zi, pentru mine, s-a încheiat cu un sentiment de bucurie, energie bună și satisfacția unor lecții despre mine, învățate prin prisma reacțiilor celorlalți cursanți.
Deși inițial am simțit o oarecare reticență, animozitate între cei care participau la curs, ei fiind colegi, pe diferite poziții din domenii precum producție, IT, mentenanță, HR, protecția muncii, în micile pauze aveau atitudini politicoase, respectuoase, colegiale atât între ei cât și cu trainerul sau cu mine. Pe durata pauzei de masă, atmosfera fiind și mai relaxată decât în timpul cursului, relațiile dintre ei au devenit tot mai strânse, în ciuda câte unei replici (răzlețe ce-i drept) mai tăioase schimbată în timpul atelierelor.
Ca în orice grup, mai mult sau mai puțin omogen, există mereu un tip mai îndrăzneț, aș spune, care pune întrebări, stârnește chicote sau de-a dreptul hohote de râs, sau oprește bună desfășurare a cursului prin întreruperi și păreri personale, dorind parcă să pună în dificultate coacher-ul. Nu a fost însă și cazul nostru, deoarece Coca Staicu( trainer-ul acestui modul) a știut să iasă cu dibăcie din toate situațiile care mie îmi păreau dificile, nedând nici o clipă senzația ca ea este atotștiutoare, situându-se mereu la nivelul cursanților, punând întrebări și dorind mereu să afle cu adevărat ce cred sau simt cei de față, în legătură cu o situație.
Dincolo de Așteptări: Ziua a Doua și Puterea Echipei Unite
Curiozitatea fiindu-mi stârnită încă din ziua precedentă, așteptam cu nerăbdare modul în care se va desfășura a doua zi. Deja ne cunoșteam puțin mai bine, știam la ce să ne așteptăm unul de la celalalt astfel încât zâmbetele și deschiderea au fost prezente încă de la cafeaua de dimineață.
Coca descoperise, încă din primul modul, faptul că băiatul care mie îmi păruse puțin mai îndrăzneț incă din prima zi, avea un hobby: confecționarea din diverse materiale a unor brățări. L-a rugat să împărtășească cu noi câteva exemplare din ceea ce îl pasiona, iar acest lucru a făcut ca atmosfera să fie una relaxată, prietenoasă chiar.
Datorită acestei stări de spirit, cursanții începuseră să fie tot mai îndrăzneți în a-și exprima părerile. Deja deveniserăm o echipă din foarte multe puncte de vedere. Pentru că…nu-i asa?:
O echipă nu e un grup de oameni ce lucrează împreună.
O echipă e un grup de oameni ce au încredere unul în celălalt.
Și de această dată lecțiile au fost însușite cel mai bine prin joc. Cu toții am realizat că performanța este un cumul de rezultate care pot fi atinse prin punerea la un loc a competențelor, comportamentelor și contribuția fiecărui membru al unei echipe. Poți juca în cadrul echipei rolul de călăreț singuratic, supraviețuitor, soldat loial dar cel mai important e să ajungi campion, conectat mereu la obiectivul echipei. Procesul de schimbare presupune trecerea printr -o serie de stări de la negare, furie, nostalgie, frica, până la negociere, luarea deciziilor, ajustare, și în final angajament.
Am învățat că atunci când avem obiecții în privința unei situații, un real obstacol în gestionarea lor(a obiecțiilor) îl are filtrul personal.
Fiecare dintre noi avem un filtru unic care depinde de emoții, valori, obiective, motive , așteptări, preferințe, educație, cultură,vârstă, sex. Toate acestea ne determina deciziile pe care le luăm.
Mă las dusă de val și de pasiunea cu care am absorbit avalanșa de informații și nu apuc să exprim ceea ce îmi doream defapt.
Revenind la emoțiile trăite în timpul cursului mi se pare important să menționez că majoritatea cursanților erau persoane relativ tinere, în jurul vârstei de 30 de ani, cu unele excepții(vreo două) de aproximativ 40.
Constatare personală: atât fetele cât și băieții mi-au lăsat impresia că sunt foarte potriviți în pozițiile pe care le ocupau la locul de muncă, pentru că în majoritatea situațiilor știau despre ce vorbesc, cu o minte “brici”, cu discursul la ei. Adică, nu își ocupau întâmplător pozițiile avute.
ÎN LOC DE CONCLUZIE
Avem nevoie de leadership?
Asa cum am văzut eu desfășurarea acestui curs și după impresia pe care mi-a lăsat-o această ECHIPĂ, eu cred că nu doar la nivel de companii, ci și la nivel individual aceste cursuri ar aduce beneficii enorme. De ce spun asta?
Pentru că nu doar la nivel de societate ci și la nivel de individ se simte nevoia de schimbare a unei mentalități. Pentru că așa cum afirmam la început, generația mea a fost crescută de părinți educați într-o societate limitativă cu idei preconcepute. Vestea bună e că această generație nu doar că este deschisă spre a acumula noi cunoștințe dar a crescut într-o altă lume, a tehnologiei și a inteligenței artificiale și este conștientă că doar dezvoltarea creativității și punerea în valoare a unicității personale îi vor ajuta să realizeze ce își propun. Potrivit unei idei îmbrățișate de cei mai mulți, liderii sunt oamenii care știu cum să atingă obiective și să-i inspire pe ceilalți în același timp. Nu văd de ce nu ar fi în interesul tuturor să fim cât mai mulți lideri atât profesional dar mai ales pe plan personal.
Am speranța că participanții la acest curs vor aplica informațiile acumulate pentru că se putea observa încă din timpul atelierelor și jocurilor că au făcut trecerea de la individ la echipă iar Coca le-a fost un real mentor în acest sens.
